Mă gândesc la citatul scris de Jackson Pollock, pictorul american care a avut un aport important în tranziția către Expresionismul abstract. „Pictura e o stare de a fi” spune el, și mă lovesc de ideea că se întâmplă să fim tot mai rar în moment, în clipă, în întâmplarea unui lucru. De cele mai dese ori, brațele execută sarcini automate, iar mintea noastră e undeva în altă parte, mintea și spiritul. 

 

Privesc cu rară mirare către artiști, către oamenii care izbutesc să trăiască momente în care combină o profundă căutare interioară cu exprimarea acesteia în exteriori. Cum reușesc ei să împace două lumi prin atingerea unui creion de o foaie? Un act atât de mărunt, un pas atât de mare pentru mine - omul.

La sigur te-ai aflat măcar odată în fața unui perete care avea o pictură murală pe el, te și mirase faptul că o culoare lăsată pe un perete poate transforma ceva rigid într-un teren rodnic pentru imaginație. Sau ai văzut o pictură într-un muzeu, o ilustrație înrămată la un târg, o pânză pe care sunt trasate armonios câteva linii - toate acestea trezesc în noi înțelegerea că suntem profunzi și avem atât de multe de descoperit în noi înșine. Povestea de azi este despre asta.

Madalina Andronic este româncă, ilustratoare stabilită în prezent în Italia. Ea a reușit să-și transforme pasiunea în proiecte estetice și sonore. Inspirația ei pare să vină din arta folclorică, călătorii, dragoste și dorul față de origini. Se ghidează și de magia faptului de a ține minte de unde a pornit. 

 

Are în spate un master în Ilustrare făcut la Camberwell College sau Arts, Londra. Și-a dezvoltat un stil puternic și distinctiv, ajungând să lucreze în colaborări din întreaga lume, printre care sunt edituri, editoriale, publicitate sau lucrări artistice din porțelan.

 

Mădălina și-a dezvoltat o platformă unde putem urmări lucrările și colaborările ei, la secțiunea Portofoliu. La fel, are o categorie cu lucrări care pot fi achiziționate online. Un exemplu ar fi: ALBASTRU.  O colecție de tricouri și trăistuțe care poartă mesajul „eu, când iubesc, simt albastru”.

​

Mădălina împarte din arta sa și pe instagram. Fie e specificul platformei, fie e talentul Mădălinei de a pune finețe în texte, dar anume acolo ai starea că îți vorbește drept unui prieten. Povestește despre trăirile, provocările pe care le întâmpină și cel mai important, proiectele la care muncește cu dare și asiduitate.

Printre cele mai recente postări, tânăra ilustratoare a povestit despre carnetul în care își face schițele și cum ajung ilustrațiile sale de pe foaie - pe paginile din cărți.
https://www.instagram.com/tv/B_rU3xtAeEq/?utm_source=ig_web_copy_link

Câtă bucurie, că prin oportunitățile actuale putem intra în atelierul unui artist, în intimitatea actului de creație. Astfel, el ajunge să se împartă nu doar cu lucrarea finală, dar și cu toată munca pe care a depus-o. Apreciem în ilustrațiile finale pe lângă mesaj, forma pe care aceasta a preluat-o, dar și faptul că deja știm câte ore de muncă au sporit frumusețea rezultatului final.

Unul dintre cele mai recente proiecte a fost un editorial destinat bucatelor de Paște. Doar că Mădălina nu ne-a oferit o rețetă în care să indice combinația de alimente sau temperatura la care ar trebui să fie încins cuptorul, ea s-a împărțit cu amintirile copilăriei în care se afla la bucătăria bunicii prin care domnea o aromă de casă și pace.
 

„Inspirația mea pentru această ilustrație editorială a fost felul bunicii mele de a vopsi în mod natural Ouăle de Paște cu coji de ceapă, dar nu înainte de a presa pătrunjel, frunze de morcov și alte ierburi pe oul alb, pentru a dezvălui la final un contur delicat al frunzei de pe oul înroșit. Este un fost obicei popular în toată Europa, deși astăzi puține țări își păstrează vechile tradiții în fața freneziei ouălor de ciocolată mai moderne.”

​

Mădălina Andronic păstrează în ilustrațiile pe care le face o fragilitate pe care o recunoști din prima. Reușește să combine răbdarea, cu nuanțele potrivite, astfel privind lucrările ei ajungi să simți că poți avea încredere în tine, în frumusețea țării din care faci parte, în natură și în gânduri de bine.

M-am bucurat să-i descopăr lucrările, iar prin ele să ajung să o descoperim pe ea. Cu gândul ăsta mi-ar plăcea să vă lăs la final: În toate faptele pe care le faceți, vă veți oglindi și astfel vă vor descoperi ceilalți.